...
Dacă îmi amintesc bine, eram în clasa a IV-a când a venit la noi la școală. Era tânără, proaspăt ieșită de pe băncile facultății și foarte plină de viață. Răspândea, cu aerul vintage al stilului vestimentar, un „ceva” special care mă făcea s-o admir din toți porii mei de copil căutător. Apoi, când am început s-o cunosc mai bine, din ce în ce am îndrăgit-o.
Ea a fost cea care mi-a insuflat dragostea de limba franceză și apoi, dintr-a V-a, și de engleză. Îmi amintesc și acum manualele acelea groase pe care le alegea și temele interminabile pe care le primeam. Nici că suna clopoțelul, că începeam de zor să le numărăm. „Devoir, 24 exerciții?!” Da, uneori numărul pe aici se învârtea... Stăteam câteva ore până le terminam ( melc!), dar îmi erau dragi, și nu mergeam neam cu ele nefăcute.
Nu o să uit niciodată prima mea notă la franceză din clasa a V-a: minunatul 6,25! Cum-necum, am reușit „recordul”, și am plâns zile întregi pentru el pentru că, bineînțeles, a fost trecut în catalog. Eram la început, iar sinapsele nu se formaseră întocmai (nu prea înțelegeam eu ce-i cu perfectul compus în română, dar să fiu în stare să-l dibuiesc în franceză...). Cred că, cu siguranță, o notă mai mare nu m-ar fi ambiționat în niciun fel, dar așa...Așa m-am încăpățânat să-mi demonstrez că pot! Abia în liceu (patru ani în care am lăsat toată munca asta de dinainte să fie acoperită de un strat gros de praf) am ajuns să apreciez cu adevărat acele multe pagini cu corecturi peste corecturi scrijelite în generală.
Când eram prin clasa a VII-a, a început să deseneze și să picteze; plănuia ceva măreț. De o întrebam ce face, răspundea modest că nu e nimic special...Din fericire, nu a plecat înainte să termin generala. Mi-a marcat anii copilăriei și mi-a servit drept exemplu de urmat, deși nu i-am mărturisit niciodată acest lucru. Am vrut de multe ori să-i scriu, dar nu știu ce anume m-a reținut...M-aș duce într-o zi la școala aia clujeană să le spun copiilor ce norocoși ar trebui să se simtă că o au. Desenul poate că a fost trecător (oare?), dar a rămas Dăscăliță...Și dacă există pe lume oameni cu vocație de dascăl, ea e cu adevărat unul dintre ei! Și unul dintre Eroii mei! Mulțumesc!