luni, 3 februarie 2014

statornicie


...
ai mai auzit de frunză verde plutitoare în luna lui Făurar? dacă nu, trebuie că am uitat să adaug un cuvânt întregitor. frunză verde plutitoare invizibilă. zburată de vânt și bătută de geruri. amorțită, prea căldicea. oare ce se întâmplă cu ea? „ești câtă iubire dăruiești!”  minunea vieții chiar și-n ape tulburi? că Doamne Doamne te iubește, cât de nătâng și nerod ai fi. întotdeauna, neîncetat. atunci te gândești că totul va fi bine. nu zici tu asta  mereu? dacă ești statornic, așa va fi! „gândiți cu capetele voastre!” chiar și-n dezordine. neținând cont de geruri și ploi. nici de lovituri și noroi. așa cum reușesc oamenii-eroi. anonimii cei simpli. cei care dăruiesc fără a se arăta. așteaptă și fii statornic! în fiecare „azi”, întotdeauna...