...
aseară mă gândeam cum de-am devenit așa o anormală nepregătită, așa că azi după ce-am ajuns acasă nu m-a lăsat inima să nu mă joc cu pensulă, lipici și culori. primăvara trebuie întâmpinată mereu cu BUCURIE, doar e anotimpul veseliei! de dimineață am întâlnit pe stradă mai mulți oameni cunoscuți decât de obicei. și când scriu „cunoscuți” poate mă refer și la cei pe care-i știu doar din vedere, datorită mărimii Sibiului. uneori nu știu ce mă apucă, dar îmi vine să le zâmbesc așa, din senin...aș vrea să le urez ziua bună, dar nu îndrăznesc să-i opresc din fuga matinală. dacă mă gândesc bine, aș putea încerca și experimentul ăsta. gata, Făurar pleacă. toate ca toate, dar mie mi-e dor de tata....