...
Mereu ne împăcăm. Altfel nu rezistăm. Ne iertăm și ne zâmbim. Facem cu rândul: jucăm când rolul ploii, când al curcubeului care îi urmează. Așa și de data asta. Am fost supărată. Am fost revoltată. Acum sunt resemnată, sau, mai bine zis, nu mai vreau să-mi pese de ceea ce mă agită fără motiv... Vezi tu, simt că-mi cresc aripi de Bucurie datorită oamenilor dragi care nu mă lasă să uit de lucrurile simple și frumoase ale fiecărei zile. Carevasăzică, dincolo de spicuiri și note, contează ceea ce se filtrează înăuntrul tău, cu ce rămâi după ce totul trece și dacă reușești să culegi din valvârtej măcar „merinda de drum”. Contează dacă ai cui să-ți spui of-ul, dacă găsești oricât de mică fereastră de empatie ... Inima-mi rabdă multe, dar mă iartă. Mă suportă și încearcă să fie cuminte. Nu-i prea convin fluctuațiile din ultimele zile, dar mă rabdă. Mă iartă și-mi zâmbește. Așa rezistăm. Mereu ne împăcăm.