...
Avem nevoie de motive ca să arătăm ceea ce simțim, așa că ne-am inventat, după moda occidentală, și o sărbătoare a iubirii: 14 februarie. Mai exact, „Valentine's Day”, că așa o cunoaște tot poporul- cu mic, cu mare. Pseudodaruri care mai de care mai ieșitoare-în-ochi împânzesc străzile și vitrinele magazinelor, doar-doar om găsi ceva care ne-ar putea „dovedi” dragostea cu adevărat...
Săptămâna trecută, când am văzut o inimă hiperbolică de pluș cu mesajul „Te iubesc...Numai pe tine!”, am izbucnit, pur și simplu, în râs. Mă gândeam cărei fete i-ar plăcea să primească așa ceva, căci mie una NU! Deocamdată nu-i cazul, dar el-al-meu-suflet-pereche n-o să fie un cumpărător de asemenea kitsch-uri!
Oameni buni, chiar așa? Iubirea, dacă e iubire adevărată, o trăim permanent, nu doar cu prilejul acestor „sărbători” păgâne. Ea e izvor de bucurie care se revarsă și înflorește continuu. Nu ne trebuie o anumită zi ca să ne împărtășim iubirea! Acest lucru îl putem face zi de zi, clipă de clipă. Prin lucruri mărunte, dar neprețuite. Oare așa egoiști am devenit, încât ținem neapărat să ni se spună că omul acela ne iubește „numai pe noi”? Oare nu trebuie să iubim pe toată lumea? Evident, sufletul-pereche e cineva cu totul special, dar odată ce l-ai ales și te-a ales, nu prea mai e nevoie de astfel de „dovezi” exclusiviste....Cel puțin, eu una așa văd lucrurile.
În fine, sunt visătoarea care încă mai crede în povestea lui „A fost odată...Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.” Nu știu încotro se duce lumea, dar Bucuriile n-o să mi le fure nimeni! Știu, știu! Făt-Frumos trăiește doar în basme; în carne și oase și cu inimă pe aceeași lungime de undă există doar un el-suflet-pereche...