...
„gata, pleci?”, m-o întrebat oarecum mirat librarul când o văzut că mi-am luat săcăteul și l-am salutat de la amiază. cred că prea s-o obișnuit cu mine pe acolo...dar no, trebuia să gust tortul minunat al lui Dideplu! kitsch? dar oare nu același lucru am zis și eu abia acum două zile? „no ui, dragii de ei! îs la Super Mamma de Valentine's Day!” da' cămașa mea cu flori albastre, nu că-i drăgălașă? dar ceaiul și laptele „integral concentrat cu zahăr” din cutie cu urs panda? câte zâmbete mi-au adus! apoi, cărțile cu interviuri și dialoguri abia aștept să le citesc! („Am o nădejde imensă în acești tineri care îmi sunt atât de dragi! Ei bine, acești tineri nădăjduiesc că vor reface- și poate chiar la un nivel mai înalt- toate tradițiile noastre, vor respiritualiza ființa noastră!”) și-a ajuns între timp și Familia, cu minunata fotografie ce răspândește Dragoste adevărată....hmm, oare ce m-o fi apucat azi cu făcutul planurilor?