Cu drag, pentru Simo
...
Știai că aștept o minune. Ei bine, am primit-o-n aste două zile. Am plecat dimineața devreme cu trenul de Luduș. Tot amândouă; cu aceeași bucurie și nerăbdare dintotdeauna, dar cu rucsaci ceva mai mici decât astă-vară. A șasea vizită pentru mine ( mereu îmi zice să nu mai țin contorul, că oricum o să uit), a țâșpea pentru ea. Doar când am văzut-o la Șugag cu foaia pe care scria așa vesel și verde Oașa, mi-am dat seama cât ne-au schimbat anii de facultate. Înainte nu ne-am fi „aventurat” chip! Și iată-ne acum! La revederea șerpuitoarei cărări de brazi (de data asta noroioasă, chiar dacă e doar luna lui Făurar), am simțit cum surâsuri calde de dor îmi cresc din senin în inimă. Dar am tăcut, fericită... Nici nu am deschis bine portița de lemn, că un glas nemăsurat de blând, grăind „Bine-ați venit!”, ne-a întâmpinat larg din clopotniță. Apoi, o liniște de colț de Rai ne-a învăluit, tranformându-ne chipurile. E greu, imposibil chiar, de explicat cum anumite locuri au puterea de a-ți transmite asemenea trăire sufletească încât să simți că nu mai ești pe pământ, că te afli într-un basm... Dar există! E plină România de ele! Tocmai de aceea aleg, vorba Anei, să-mi „pun obloane la ochi și urechi”, de fiecare dată când văd sau aud în jur lucruri rele. Dar să revenim la oază! Am nimerit, ca niciodată, aproape doar printre ai casei... Și tare bine ne-a prins! Mi-am reamintit cu ocazia asta Bucuria nemărginită cu care se dăruiesc „lupii tineri” zi de zi, uitând de sine. După o lungă perioadă de amorțeală și hăbăuceală, chiar aveam nevoie de exemplele lor ziditoare. Acum am buzunarele cusute și sacii umpluți cu optimism...Sper doar să nu se termine prea repede. Știi, dincolo de toate relele și lipsurile care ne apasă, încă mai există oameni care trăiesc frumos. Care zâmbesc senin și se roagă sincer. Neîncetat, pentru lumea-ntreagă. Oameni care se trezesc dimineață de dimineață la ora trei și-i mângâie cu ale lor rugăciuni pe cei care, dormind lin, habar nu au câte gânduri bune li se trimit de sus, din munte... Răspunsuri? Am primit destule. Dar mai cu seamă, nădejde și îndemn spre „inimă curată”. Spre mai multă răbdare. Spre iubire. Spre iertare...