...
fără „h”. stingerit de betegeală. nu-i bai: te împachetezi din nou, lași ciuboțica cu ghiocei pe birou și pleci. știi că leacu-i acasă. aici trec toate. spuse și nespuse. hapciu! tu copilă, ți-am zis doar să nu mergi în grădină cu papucii de casă! ui că i-ai umplut de zăpadă! eu aș fi scris direct 8. ar fi fost mai simplu. ningeeee!!! hai să vedem ce face căsuța! vezi că a acoperit-o tata cu tablă înainte să plece. prima întrebare când am văzut poeziile: de ce „Carte de despărțire”? depinde câtă făină pui: uneori ies mai dolofane, alteori mai brioșe. a dulce miros oricum mereu. și-a cocos. friptură nu știu să gătesc, dar mai e vreme să învăț. unde-oi fi rătăcit cablu aparatului? oh, baby baby, it's a wild world....magic fm, el cântă în bucătărie mereu. copiii se scrie cu trei de „i”. citești întâi în gând, abia pe urmă cu voce tare. n-am mâncat niciun cățel de usturoi, sper să treacă și fără. toate ca toate, dar săptămâna viitoare nu mai umblu pe stradă în pulover. despre Criticism ce să-ți spun? o cană de cafea și-om vedea! bine, ai voie: privești câteva minute dansul fulgilor, apoi gata! Lecture IV. cât de groaznică poți să fii să citești un singur curs în trei zile?