Cu mult drag,
pentru
Adela,
Andreea, Delia, Denisa, Emma, Ioana, Maria, Oana, Simo, Sonja
...
1:17 am. Luni
dimineața. Am ajuns acasă. Acum câteva ore cei dragi veniți în vizită mă
întrebau dacă sunt obosită. Le-am răspuns sincer că nu. Acum nu mai știu, oi
fi. Deși, nu mai simt deloc. Nu mai simt nimic. Sunt doar fericită, m-am întors
acasă… Habar n-am cum se manifestă pentru alții „depresia post-Erasmus”, și
nici în ce măsură cresc înlăuntrul meu simptomele acestei boli. Știu doar că
experiența dijoneză de patru luni jumătate m-a schimbat enorm. Știu că prin
„exilul” acesta s-au mutat cărămizi în sufletul copilului care am devenit. Știu
că am învățat lucruri importante despre viață și despre oameni. Știu că nu
degeaba am fost luată în brațe așa strâns la plecare și că tot cu rost mi s-a
spus că de acum „începe o nouă etapă în viața mea, în care trebuie să mă bucur
și să cresc”. Știu că am cunoscut oameni minunați de la care am simțit ce
înseamnă să dăruiești iubire chiar și atunci când nu primești. Să îți ceri
iertare și să continui să ciocănești la uși mai ales atunci când dinăuntru nu
primești vești. Dacă de acum n-o să mai scriu pe blog zi de zi despre
copilul-iubitor-de-fluturi, despre „catedra de franceză” și despre toți
ceilalți copii minunați care mi-au
înseninat viața acolo, nu înseamnă deloc că voi uita amintirea momentelor
frumoase împărtășite. Poate nu vor mai fi descrieri concrete, ci mai degrabă
învățăminte adunate pas cu pas, care (știu prea bine) vor începe să se reverse
când treptat, când avalanșic zilele, săptămânile, lunile care urmează….Celor
care mă vor întreba, le voi răspunde din tot sufletul că experiența Erasmus
merită gustată în timpul facultății! În primul rând pentru că te schimbă și îți
lărgește orizonturile! Te ajută să înțelegi că visurile nu sunt imposibil de
îndeplinit când îți dorești cu adevărat. Cel puțin, îmi place să cred că așa
s-a întâmplat în cazul meu. M-am întors cu aceleași năravuri, dar cu mai multă
motivație și dor de omul frumos, de bucurie și tradiție…
Mulțumesc, copii dragi!