...
zilele astea am despachetat, reîmpachetat și resortat lucrușoare. am schimbat trei case în patru zile și am dormit tot iepurește. acum am revenit în orașul meu de suflet, la acasă-cel-de-împrumut-cu-pereți-portocalii (care o să prindă viață cu fotografii și o să se îmbrace cu citate după ce cumpăr hârtie-tapet). toate-s vechi și nouă toate și aici. parcă omuleții mei dragi au adunat atâtea și atâtea povești de împărtășit, încât simt că-mi va mai lua ceva timp până să recuperez tot. sfârșitul ăsta de gerar e, de chiar-chiar, un nou început... mi-am dat seama că atunci când te muți primul lucru cu care trebuie să te (re)obișnuiești e modul în care se încuie și se descuie ușile și forma chiuvetelor. ciudat, dar chiar asta m-a uimit azi! strănutul o fi tot de la mutat. măcar bine că există Micul Prinț și oameni care nu au nevoie de motive pentru a te lua în brațe. hmm, o fi de la dormitul iepurește și de la mutat... gepciu!