„Folclorul este, în raport cu arheologia, o ciudată mină de suprafață. Nu trebuie să sapi să lipești, să reconstruiești și să identifici. În folclor obiectele sunt toate noi, dar turnate în tipare vechi, milenare.”
„Poporul român a deprins formula din cauza adversităților istorice. În creația lui este uluitoare rima, neîntâlnită în civilizațiile moderne, între costum și decorația interiorului. Cămașa se prelungește în pernă, în cusătura de pat, în scoarță și cergă, în semnele geometrice care coboară de pe mâneci și ajung pe linguri, pe oale, pe uneltele cu care se prelucrează lâna.”
„Dacă costumul lărgește orizontul istoric, el aruncă tot atâtea lumini în direcția caracterului și trăsăturilor minții poporului care i-a dat naștere.”
(Mircea Malița)
...
de printre sutele de rafturi, un zâmbet larg vine într-un suflet spre mine și-mi zice: „Georgi, asta e pentru tine!” dacă îți spun că am găsit cartea la depozitul dijonez, mă crezi? azi am început s-o răsfoiesc, și e o comoară! ciudat e cum am ajuns să iubesc ceea ce înainte mi se părea ridicol și „însorsomător”...poate minunat e totuși un cuvânt mai adecvat.