pentru Dinozaur
și
pentru copilul-iubitor-de-bunici-și-pisici
vizita la creperia lui Lamartine a fost, mai mult decât clătită delicioasă și pufoasă, o lecție de viață pentru groaznica de mine. de când cu lunile de lipsă a moralei ținută de Sherlock, am cam uitat că trebuie să fiu mai puțin „pătrată” și mai „deschisă” către oameni.. dar asta am încercat și încerc zi de zi. dacă mi-ai cunoaște inima pe dinăuntru, ai putea înțelege că nu sunt doar vorbe în vânt de ianuarie... ce să fac dacă uneori nu pot exprima neam ceea ce simt și aleg să tac? asta nu înseamnă că sunt pe altă planetă, doar că, văzându-i și analizându-i pe toți, adun și filtrez întreaga dulceață în borcanul inimii mele, rezultatul fiind, involuntar, de neînțeles... când am aflat că din cauza unui „deocamdată” zis într-o doară nu a putut dormi de la începutul anului din cauza mea, nu doar că am rămas fără cuvinte, dar parcă pentru câteva secunde m-am oprit din respirat... știi, e foarte important ca oamenii dragi să-ți spună ceea ce simt. iar dacă țin la tine cu adevărat, o să facă asta, cât de greu le-ar veni. o să te ia deoparte, și-o să te întrebe dacă ceea ce au crezut e, într-adevăr, așa. o să-ți spună că nu-i bine să fii „pătrată”, că trebuie să devii o țâră mai altfel. săraca mama, de câte nu m-a certat! de fiecare dată când încerca să-mi spună, fugeam și-mi astupam urechile. bineînțeles că tot pe-a mea o țineam! înainte de vacanță, până și pe copilul-iubitor-de-fluturi am reușit să-l fac să-mi spună că sunt „nașpa” când fac pe încăpățânata. sper că Dinozaurul și copilul-care-iubește-bunici-și-pisici au înțeles că am vorbit SERIOS când le-am spus că nu e doar Ionuț, ci sunt zeci de oameni dragi pentru care voi continua să visez (nu pot- asemenea doctorilor care saltă zece scări deodată după ce vin de la operații și-ți spun că peste un an luna va fi atât de aproape încât întinzând mâna să o poate oricând prinde- să strig sus și tare ce-mi doresc, dar visul există și în fiecare dimineață când mă trezesc zâmbesc cu gândul la el)... știu că o să încărunțiți încă două săptămâni, dar vă rog să mă mai iubiți. dacă nu, mai vine din când în când lupul prin sat...