cum-necum, aproape că a mai trecut un an de facultate. mai închid o dată ochii și mă trezesc că-i gata cu totul școala (!)... „brontoxamene”, cum le-a botezat Ana, nu mai sunt, cu excepția unuia mic de săptămâna viitoare. brontogânduri mai degrabă încep să-mi dea târcoale, de asta o să plec mâine să mă încarc cu liniște și seninătate...mi-e dor de cărarea de brazi și de lac și de toată pacea din glasul lupilor tineri și de armonia oazei...mă duc să mă curăț de toată agitația pe care am adunat-o în mine, trebuie să-mi adun cioburile cât mai bine (mai ales că vara asta vacanța o să-și ia zborul cu o lună mai repede).
brontobine? brontocăutare...
brontobine? brontocăutare...