ce fericită am fost acum două zile când am găsit oala verde crud! „tu ești nemaipomenită pentru ceai!”, i-am zis imediat ce am apucat-o din raft, iar pe ai mei i-am anunțat de la început de același lucru...azi am lăsat în pace gândul la Sânziane și sânziene și-am băut ceaiuri de mușețel aproape din oră-n oră. cu toți șoșonii de lână, picioarele tot înghețate mi-or rămas. se zice că...no bine, lasă! „Îmi ajunge să știu că există un singur vișin în care să mă urc, chiar dacă trebuie să bat drum până la el. De abia bucuria e mai mare când îl ajung!” mâine pot zice că au trecut doi ani de facultate... chiar așa? când deja?
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]