marți, 11 iunie 2013

poveste de Cireșar: moneda de 1 ban



Pentru oameni. În primul și în primul rând pentru ei. Pentru că dacă aș fi stat închisă între aceiași patru pereți, n-aș fi avut ocazia să-i întâlnesc. Nici să le zâmbesc sau să-i salut. Așa, mergem la spectacole și-i aplaudăm pe artiști (chiar dacă uneori stăm în picioare, sau într-un ungher mai retras al sălii). Ne bucurăm împreună. Ne dăm coate dacă ni se închid ochii la ședința de la miezul nopții. Împărțim umbrelele. Desfacem cutii cu dulce dătător de energie. Ne zâmbim ca și cum ne-am cunoaște dintotdeauna, căci am înțeles că suntem piese dintr-o poveste culturală care dă mai multă viață Sibiului timp de zece zile...

De asta îmi place voluntariatul: pentru că dăruiește prietenii, aduce împreună vieți…