La mulți ani cu bucurie, copilule drag!
Ți-am promis o poveste, dar nu va ieși ceea ce mi-aș fi dorit ieri (când îmi venea să sar în sus de bucurie după ce am văzut afișul atelierului „borcanul cu dulceață de povești”), poate tocmai datorită ineditului vieții, al acestui ghem care nu se deapănă niciodată așa cum ne-am aștepta. Am avut o zi frumoasă și tristă în același timp...Am venit acasă să-i văd pe cei dragi, să-mi deschid poveștile din plicuri, să mănânc mult promisa plăcintă cu brânză dulce, să mă umplu de liniște...
Asemenea Anei, credeam că știu ce înseamnă „fericirea georgiană”; de fapt, credeam că întotdeauna când vin acasă mi se cuvine să găsesc o voioșie debordantă din partea „bătrânului copil” și a copiilor bătrâni...Dar azi am învățat că degeaba ai multe dacă nu te poți bucura de ele. Dacă nu ești sănătos, nimic nu te poate îmbuna.
Am vrut maci de pe marginea drumului, prea am râvnit la ei din tren. „Bătrânul copil” al nostru știa și despre ei că nu se țin în apă. E curtea plină de trandafiri. În două-trei zile de soare, cireșele-s gata coapte; nici gând să le mai găsesc când mă întorc.Tata a trebuit să taie din mărul bătrân, până și crengile lui s-au îmbolnăvit; mi-a zis că oricum nu mai rezistă mulți ani...
...
O să vii oare să le citești și lor din cărți? O să-i mai înveți câte-n lună și-n stele să te miri apoi de ele? Sănătoși să fim și să ne avem unul pe altul, atâta să fie cuprins în cele două cuvinte....