...
„De ce citim literatură? Să creștem mari, să ne șlefuim piatra delicată a sufletului, să învățăm să plângem și să nu ne fie rușine de noi înșine. [...] Și, citind, să ne înțelegem pe noi, să știm cine suntem, cât din noi se regăsește în personajul acela sau în altul, cât de aproape de tine este așezarea acelei lumi, ca să ne revoltăm împotriva a ceea ce credeam că suntem până în momentul lecturii, ca să înțelegem încotro o va lua de acum înainte drumul nostru, pentru a descoperi intensități lăuntrice nebănuite, neexersate și a descifra motivul heraldic lăuntric, cel ce va sta poate pentru totdeauna pe blazonul cu care vom porni în întâmpinarea tuturor lecturilor și a vieții. Toate reglajele interioare presupun chin, jertfă, muncă laborioasă la nivelul fiecărei celule intime, ceea ce determină distanțări, detașări, necesitatea de a ne privi dintr-un unghi diferit de acela care ne încurajează slăbiciunile.”
(Sergiu Ciocârlan, Literatura în lumina Ortodoxiei )