...
muzichie de fundal: mais si je t'aime, prends garde à toi!
Ziua mea [ ca a majorității, cel mai probabil ] începe cu sunetul alarmei de trezire din somn [ în ultima vreme parcă m-am luptat cu zmeii din cauza țântarilor vizitatori nopți în șir ] . Atât de lin sună, încât atunci când sunt ostenită abia după vreo jumătate de oră reușesc s-o aud [ acum că Tâlvana e acasă, am și uitat cât de cumplit era când îi sunau zece mii de alarme înfiorătoare ]. Săptămâna asta diminețile mi-au fost umplute de vocile necunoscute sunând la domnul Microsoft. Azi a fost un soi de vârf al parabolei, aș fi dezertat de nenumărate ori. Poate mă întărea zâmbetul adus de replica de ieri-alaltăieri a unui domn [ din care-am înțeles și eu cât de cât euforia asta haotică a oamenilor mari când vine vorba de ceva nou]: „Que peut-on faire? On
est curieux comme des enfants, mademoiselle!” Cred c-aș fi ajuns tare moagănă la căsuța portocalie de n-ar fi fost povestea cu fetița care a început să scrie scrisori săptămâna asta și voia să știe de unde poate cumpăra pliculețe de ceai de sortimente diferite, ori vocea somnoroasă a vulpii de departe, ori merceria în care n-am intrat de-un veac... Gustarul a devenit destul de brusc tomnatic la Sibiu, și simțeam o oarecare răceală cuprinzându-mi mădularele. Mai c-aș fi dat înapoi de la mersul la concert. Apoi mi-am dat seama că aveam nevoie de o astfel de invitație [ e bine să fie mereu cineva acolo care să te strunească, altfel mai mult pe scufunzi în ne-stare], de îmbrăcat rochie și astâmpărat dorul de artă... Mai presus că acum era vorba de muzică, iar sărmanele mele urechi erau de-a dreptul suferinde după maratonul matinal. Nu mai scriu că-mi era dor de Bocca del Rio și oamenii diamantini de acolo, ei au înțeles asta prin necuvinte, din privire. Eu sunt omul pentru care muzica e un medicament pur și simplu. Note, tonuri și alte cele-mi sunt necunoscute, însă cred că știu s-o iubesc [ în felul meu ] pentru cum mă vindecă... Am înțeles încă o dată, și prin intermediul acestui concert de închidere a festivalului GRAF-Art, că a face artă înseamnă a te bucura să dăruiești din ceea ce ești! [ altfel arta încetează să mai fie artă... ] Că se poate trăi frumos oriunde, știam, doar că am fost reîncredințată că se poate face o treabă extraordinară pe orice scenă, fie ea la Bocca del Rio ori la Viena... Așadar, mulțumesc, Spiridușule!