...
Astă seară, în drum spre căsuța portocalie de pe strada-al-cărei-nume-nu-l-știu-nici-măcar-taximetriștii, încercam să-mi amintesc ce-am citit la alții despre Iubire... În cele 42 secunde de așteptat la semaforul de pe Tribunei, mi-am dat seama că eram o pagină albă pe moment, dar de data asta nu m-am mai auto-persecutat [nici ție nu ți-ar fi plăcut să mă vezi făcând asta, și probabil m-ai fi mustrat blând]. Știam că faptul că acum o înțeleg e cel mai important. Că o trăiesc și că învăț să cresc prin intermediul ei. Că inima mi se transformă inexplicabil datorită lui Dar... Îmi răsună în minte că trebuie doar să nu uit că „mă iubești pur și simplu”, și-atunci totul va fi bine!