...
oftalmologul-cardiologul-nutriționistul meu e chemat la Timișoara, așa că mă diagnostichez singură: sufăr de fericire simplexiplicabilă, adică sunt ahotnică de tot ce înseamnă carte [ cotor, miros, hârtie, copertă ș.a.m.d. ]. după ce mi se termină cele patru ore de câștigat pâine la domnul Microsoft [ „portez-vous bien, madame” - așa mi-a spus astăzi o voce], devin o altă eu. trăiesc o altă viață. alte vieți, mai bine zis. azi, spre exemplu, a urmat viața de mâncat sandviș pe banca de lângă strada Telefoanelor, ascultându-l din nou pe asiaticul cântând la handpan [ ieri am văzut prima dată instrumentul ăsta atipic], apoi cea de mers la bibliotecă și scris o scrisoare de mult plănuită pentru fata-cu-nume-de-Medeleni, apoi cea de citit din abracadabrantul Dan C. Mihăilescu [ omul ăsta mă face să-mi dau seama cât de mărginită sunt în ceea ce privește vocabularul limbii române și cât de suferindă e biata mea cultură generală. nu e o simplă logoree în acele rânduri, le văd ca pe-un adevărat avânt de a-mi dori să descopăr cine, ce, cum, când, unde, de ce, pentru cine...], apoi cea de întâlnire cu draga mea Poezitoare [ ne-am dus la un cappuccino cu împărtășire de povești la Habitus, ca să constatăm că librăria-ceainărie s-a umplut de multe alte minunății în ultima vreme. probabil îți sunt familiare și ție acele clipe în care zâmbești sau râzi din tot sufletul știind că omul din fața ta înțelege exact ce vrei să spui și se bucură să fie acolo. ei bine, ea e unul dintre diamantinii despre care simt că vor rămâne mereu prezenți în inima mea, oriunde ne-ar duce viața... după ce m-am rerăzgândit de câteva ori dacă să iau sau nu cartea cu schițe și povestiri de Cehov [ c-am tot dat peste referințe la el, și de obicei când un nume îmi apare în cale e semn că se vrea descoperit mai îndeaproape], am zărit „Bucuria vieții” lui Irving Stone, despre care aflasem telegramic acum câteva zile de la Ana. am luat-o fără să stau pe gânduri, am înșfăcat-o chiar, știind că e despre Van Gogh. i-am zis și ei: am o teorie a mea cum că fiecare om are câțiva artiști în care își regăsește părți ale sufletului. pentru mine Vincent Van Gogh e unul dintre ei. un alt exemplu ce-mi vine acum în minte e Virginia Woolf. amândoi considerați nebuni din unele puncte de vedere, mie mi-au adus totuși semnificative bucurii prin arta lor. dacă voi întrebată de argumente, le voi da. ], apoi cea de venit la căsuța portocalie și pregătit mâncare de mazăre cu ceapă, morcovi și roșii [ mi se pare atât de trist să faci mâncare doar pentru tine, ș-apoi să iei masa singur - și doamna gazdă mi-a spus că simte același lucru când e departe și e nevoită să facă asta duminica ], apoi cea de deschis polarul și pornit muzichie îmbucurătoare-de- urechi și început tastarea despre astă ahotnicie. restul l-ai aflat deja... aaaaa, ar mai fi viețile despre Ene [ una despre bătălia matinală, cealaltă despre lupta de noapte] și cea despre țânțarii care nu mă lasă să dorm liniștită [ despre faptul că mă trezesc „marcată” în țâșpe locuri nu mai vorbesc]. c-am fost joioasă, nu cred c-ar mai încăpea-ndoială...