...
Mă simt căutândă. Căutarea îți dă un soi de nestare, un ghimpe ce numai cu blândețe poate fi scos. Ești aici și sunt acolo. Gândul ăsta îmi dă putere să cred că astfel de zile ne sunt date tot spre întărirea temeliei. Simt nevoia unei schimbări care să izvorască dinlăuntru. În modul în care gândesc, simt, mă comport, mă rog, în modul în care iubesc... Simt nevoia să prind rădăcini, să prindem rădăcini trainice împreună. Să nu ne ofilim asemenea cactusului care pălește pe zi ce trece fără ca eu să pot înțelege de ce. Mă simt căutândă. Simt nevoia să cresc, să-mi crească rădăcini și din ele aripi. Să pot zbura kilometri și să mă așez de-adevăratelea pe banca unde citești acum înconjurat de chiote vesele de copii. Să-mi scoți ghimpele cu blândețea ochilor tăi calzi. Să mă vindeci prin necuvinte... Nu e ușor să cauți, dar negrăită-i bucuria când găsești! Știu, totul cu răbdare. Eu caut. Tu ce simți?