...
paradoxul e că nu-s deloc friguroasă de fel. și totuși, în unele zile de vară îngheț pur și simplu în casă, cu tot cu șoșonii de iarnă în picioare. nici chiar ceaiurile dese nu-și fac efectul; degetele mi-s reci și unghiile aproape vinete... în rest, mă simt cam translucidă. adică nici-nici. deși, nu prea aș avea motive să nu fiu bine. cum pe domnul Sartre nu l-am dovedit, l-am lăsat deocamdată deoparte. prea am așteptat romanul care începe vineri, al doamnei Pârvulescu. [știi tu, cel primit de ziua mea, în care Poezitoarea cea dragă mi-a urat pe prima pagină multe bucurii ca florile de câmp de îmbucurătoare și tot ce-a mai vrea Dumnezeu! ]. o să-ți povestesc și despre Iulia, și despre piciul de Nicu, și despre misteriosul necunoscut după ce termin povestea. deocamdată am descoperit câteva expresii [orele erau încăpătoare] și cuvinte [a chivernisi, planturos, nărav] neaoșe, plus jocul de-a timpul...