...
Astă-seară am zis să-ți scriu câteva rânduri despre limba română, dacă tot am auzit în trecere că mâine îi serbăm ziua [știu pe cineva care o să se întrebe: dar chiar avem nevoie de o zi specială pentru a ne bucura că vorbim limba română?]... Am mai avut o tentativă acum câteva zile, după ce am citit la Ana despre tratamentele speciale de care are parte peste ocean, dar pare-mi-se că am renunțat. Tot în aceeași ordine de idei, am terminat recent o carte de interviuri și dialoguri luate doamnei Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Maica Benedicta, în care dumneaei vorbea tare frumos despre limba română și despre responsabilitatea pe care noi, tinerii, o avem în a lupta pentru a o menține vie, bogată, palpitândă:
„Către ce limbă se merge, v-ați întrebat asta? Restrângerea asta mereu a limbii - am ajuns la 500 de cuvinte. Știți că Shakespeare are 10000 de cuvinte, Eminescu și Sadoveanu au și ei foarte multe... Dar noi mergem către computer basic language - cred că e limba computerului - aceea care are mai multe cuvinte engleze, bineînțeles, pe care nu le înțelege un om ca mine sau ca altul. [...] Tinerii vor trebui să rămână plini de logos! Vedeți ce forță le trebuie? De asta spuneam că tineretul acesta credincios trebuie să aibă tăria de a se împotrivi unui val enorm, fiindcă valul este foarte puternic. Și nu este susținut numai de puterea lui, întâi... este susținut din afară.”
Acum, ce e de făcut? Bineînțeles că n-o să se întâmple minuni peste noapte! Sunt conștientă [din ce în ce, deși nu-mi place să recunosc] și eu că prescurtările [ nb= noapte bună!?] i-au ajutat pe atât de mulți să se îmbogățească cu deformări-lacune în căpșor, dar am învățat că trebuie răbdare. Răbdare și statornicie. Uite, spre exemplu, unul dintre motivele pentru care țin neapărat ca oamenii să scrie în continuare scrisori de mână e și acesta: foarte puțini știu să scrie corect de fiecare dată verbele [povestea cu i-urile, care ori sunt prea multe, ori prea puține], sau forme buclucașe care, în contexte diferite, se leagă ori se despart... Nu știu ce crezi tu, dar eu una o să mă încăpățânez să înot contra. Așadar, să rămânem optimiști și plini de logos românesc!