...
„Dați
valoare sufletului! Credeți și vă rugați statornic și neîndoielnic!” Cu
acest neprețuit sfat m-am întors de Acasă acum. Convinsă
încă o dată că Doamne Doamne are mai multă grijă de mine decât Îi cer sau decât
pot înțelege… Au trecut doi ani și câteva luni de când am căpătat mult râvnitul
bunic pe care nu l-am avut până atunci [unul s-a dus la Cer cu mulți ani înainte de a mă naște, iar cu celălalt aproape
dacă schimb două-trei replici o dată pe an]. Acum am bunic, sfătuitor, rugător, dăruitor de
nădejde și bucurie, împărtășitor de Viață, om înger-de-Lumină… De doi ani știu că,
oricât de aproape sau departe m-aș afla, și oricâte gafe aș face, el
rămâne acolo și mă primește mustrător de blând de
fiecare dată când mă întorc. Și asta pentru că viața de Acasă e continuă luptă, nesfârșită rugăciune și muncă, necondiționată dăruire pentru celălalt,
tainică răbdare, statornică și neîndoielnică nădejde,
senină privire dinlăuntru înspre lăuntru…