luni, 11 august 2014

frici de pici


...
una dintre fricile mele din copilărie [și, oricât de mult am încercat să-mi amintesc cine a fost cel sau cea de la care am contaminat-o, nu am reușit să-mi dau seama] era că dacă îți intră o țeapă în deget și nu o scoți, cu timpul o să-ți crească un copac din mână. așa că mă înfioram în gând de fiecare dată când mă imaginam cum aș arăta cu trunchi, ramuri și frunze umblătoare... Ștrămpănel însă are o căruță de frici, unele mai bizare [și mai ales nejustificate] ca altele. săptămâna trecută, pe când ne dădeam cu bicicletele, mi-a spus că i-a promis tata să-l ducă la un doctor de urechi. abia în seara asta la cină am aflat cum crede că se va desfășura operația: doctorul de urechi îi desface craniul în două, apoi umblă cu o șurubelniță și dă volumul mai tare, ca să audă întotdeauna când e strigat.