Trenul mă aduce, de fiecare dată, acasă. La acasă-acasă, cel cu căsuța curcubeu, dolofane proaspăt coapte, ciocolată și scrisori în noptieră. Cum-necum, s-a mai dus o serie de examene...Acum, privind înapoi, parcă nici nu-mi vine a crede. M-am imunizat oarecum (deși aseară iar simțeam un soi de gol în mine). ”Pe când o să citești scrisoarea n-o să mai am niciun examen și nici tu n-o să mai ai. Tocmai ți-a trecut jumătate din viața de student.”. Am adus plicurile și concertul doamnei Hortensia cu mine, să-mi umplu cele două zile de vacanță. Desenatorul casei a primit în prima lui scrisoare pisici care să se ”holbeze” la el, și, de fericire, s-a apucat să scrijelească litere de tipar...
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]