”Omul este o ființă tainică și nemăsurat de bogată; în țesătura sufletului său pot sta lucruri de nimeni bănuite. Nici după cele mai lungi și mai atente conviețuiri nu ne putem socoti în drept de a judeca pe altul. În fiecare dintre noi sălășluiesc atâtea puteri și slăbiciuni, atâtea frumuseți și lucruri urâte, încât cu greu am putea alege adevărul și împărți dreptatea.” (Ernest Bernea- Îndemn la simplitate)
Când vine februarie, știu că se întoarce în Sibiu omul care în doi timpi și trei mișcări mă pune la punct. Pentru că ține la mine și îi pasă de ”modestia” mea, nu de alta. Realist și practic, scurt și la obiect, m-a încuiat din două întrebări. M-a ajutat, încă o dată, să înțeleg că trebuie să îmi ordonez mai bine prioritățile și să-mi dau seama ce vreau de la viață. Poate are dreptate și m-am lăsat dusă de valul lui ”pur și simplu”, dar au fost și lucruri pe care nu i le-am putut explica, sau le-a înțeles greșit pentru că așa mă complic eu când vine vorba de pus sentimente în cuvinte. Esențial e că voi ține cont de ceea ce mi-a spus și-mi voi respecta promisiunile...