Aseară și azi am cerșit. Cer dintotdeauna. Sunt o mare cerșetoare. Cer și apoi, după ce mi se dă, inima-mi tresare și se simte nevrednică. Întreb și mă frământ și, când mi se răspunde așa repede, parcă aș mai aștepta. Ciudați mai suntem noi, oamenii! Adesea parcă nu ne găsim locul, ne lăsăm bătuți de tot felul de vânturi care mai de care mai răzgânditoare, ne aplecăm, ne îndoim, ne răstălmăcim...Singura noastră calitate e că avem frumusețea albastrului deasupra, ordinea din care am fost plămădiți și spre care să tindem din nou... Seninul e semn de bine.
[haină țesută din gânduri bune. Dar. trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]