Păsătorule,
Copilul din mine devine din ce în ce mai de nerecunoscut pentru tine, știu. Nu mă întreba, te rog, de ce se întâmplă așa. Știi că am fost mereu în căutarea liniștii și a simplității care să-mi aducă fericirea. Poți sta liniștit, acum simt cu adevărat că am găsit-o în toate lucrurile mici cu care îmi umplu zilele. Mi-s confortabili și dragi șoșonii de lână pe care tu poate nu-i suporți, dar vezi, asta nu-mi mai aduce dezordine în inimă. Să nu crezi însă că am devenit o insensibilă și o ipocrită; încă am sufletul plin de picuri de dor, altfel n-ai mai primi bobârnacele cu gânduri bune. Scrie-mi și tu, sau măcar primește soarele de primăvară...
cu drag, eu.