Am ”țopăit de fericire” azi. Ca o literă ce stă în plopul ei dintre stele ce sunt. Am țopăit atât de tare, că până la urmă tot trebuia să mă lovesc un pic. Am pierdut una din mănușile de la Ana (poate din cauză că prea drag mi-e de ele); nu știu cum am reușit, dar stânga a rămas orfană. Am descoperit oameni minunați care îmi dau speranță și nu o să renunț... E incredibil cum se leagă toate piesele ca într-un puzzle și cum Doamne Doamne rânduiește să descopăr ceea ce am nevoie la momentul potrivit. L-am găsit pe domnul Bernea, cu al lui ”Îndemn la simplitate” la bibliotecă, iar de la Humanitas mi-am luat, printr-o întâmplare fericiră, al doilea dar al lui Gerar, un cod (al doamnei Aurelia Marinescu) de unde am atâtea de învățat...
[haină țesută din gânduri bune. Dar. trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]