Cu două toamne în urmă, când am pășit în curtea clădirii portocalii doar în calitate de absolventă, am fost întrebată de ce nu am dat la Medicină sau la Inginerie. Același domn profesor mi-a spus că de la Litere îmi va fi greu să ”răzbesc” și că m-aș fi acomodat cumva la medicină, adăugând că ”pofta vine mâncând”. De multe ori, când îi aud pe alții vorbind despre măreția lucrurilor și a teoriilor pe care le învață, mă simt tare mică și mă gândesc că poate, într-adevăr, mi-ar fi fost mai bine în altă parte. Apoi îmi dau seama că aluatul din care sunt plămădită nu și-ar fi găsit locul decât aici unde sunt. Unde altundeva mi s-ar fi putut oferi șansa de a învăța să jonglez cu cuvintele? Acum știu că asta mi-am dorit, deși tare nehotărâtă eram la finele liceului. Am avut nevoie de aproape un an jumătate să-mi găsesc cu adevărat liniștea, să nu mă mai întreb cum ar fi fost în Cluj sau în orice altă parte. Din orășelul ăsta mic, o să ”răzbesc”...
Avem o duzină și încă două examene sesiunea asta și distracția abia începe...peste o lună și două zile va fi trecut totul, cu bine și cearcăne.
* "D’incolores idées vertes dorment furieusement. "(Chomsky, 1957)