mi-am împăturit inima într-o altă haină, astfel că dacă mai demult mă ”citeai”, acum s-ar putea să nu mă mai recunoști. nu-i nimic, copiii mai și cresc (unii în copii mai mari, alții în copii mai bucuroși, alții în morocănoși....). adineauri am găsit cuvinte scrijelite gerarul trecut și parcă nu-mi venea să cred că tot eu sunt acolo. am devenit un copil mai realist între timp, poate. poate am început să descopăr bucuriile adevărate și să nu mai aștept atât de multe de la oamenii care fug (de mine, de ei, de netimp, de frici, de de toate...). mi s-a întins mâna și am deschis ochii; de atunci drumul a căpătat alt sens...
[haină țesută din gânduri bune. Dar. trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]