”În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu milă, să le alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, stând singur, să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni….
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini….
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să iei frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ti timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să inveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, ACUM!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!” (Rudyard Kipling)
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu milă, să le alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, stând singur, să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni….
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini….
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să iei frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ti timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să inveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, ACUM!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!” (Rudyard Kipling)
peste mări și țări e ”soare cu dinți de dinozaur și bate vântul de te ia pe sus”. despre cum îndoiește prietenia bucuriile ...doar având prieteni adevărați poți ști! mulțumesc, om drag!