miercuri, 16 ianuarie 2013

ce picuri cu ”picele”


”Doamne, ia-mă de mână
Și hai să fugim din lume
Să ieșim puțin, la aer.
Poate schimbând curenții
O să mă simt și eu în larg
Lângă tine!” (Marin Sorescu)

oamenii care-mi sunt alături îi număr pe degetele de la o singură mână, dar partea frumoasă e că nu sunt întotdeauna aceiași (deși unii au devenit titulari și n-or să vrea niciodată să iasă la pensie - cu atât mai bine, o să devenim copii împreună). pourquoi une grammaire de texte?. ”azi doamna de engleză mi-a zis că sunt un elev de nota 20... ”. doar un plic galben ai primit. hai să mergem cu trenul într-un oraș pe care nu l-am văzut până acum! de ce  în fiecare săptămână povești ale unor ciudați și obsedați, când  literatura are atâtea alte opere ce merită citite? vrei pufuleți? da, ieri a fost ziua de naștere a lui Eminescu. am mâncat aproape toată mierea, mai avem un măr. ”aaa, bluza!! e una din cele vechi, așa-i?”. și strada e un soi de casă-de- amiază pentru noi. ia-mă de mână, altfel mă ia vântul...concluzie: bine că există ”picele”, că fără ele ce ne-am fi făcut?