sâmbătă, 3 mai 2014

„vrei să rozi și tu un cui?”






 ...
l-am întrebat pe domnul Păpădie când s-a îndrăgostit ultima oară, dar în loc de răspuns și-a zburat puful într- altă parte. ce ți-e și cu florile ăstea! mi-aș dori să știu cum se numesc trilulitoarele care ciripesc în pomul de vizavi în fiecare seară. măcar atât, măcar cum le cheamă. la cât de melc sunt, chiar am impresia că nu voi termina niciodată de scris licența. pisica lu' mama Netă nu are nume. m-am gândit toată ziua la proiectul francezilor și m-am hotărât că din luna lui Cuptor, după interviul final despre Woolf, o să încep să lucrez cu adevărat la ceva frumos cu și despre scrisori. am luat-o pe Sprica  la o ultimă biciclândă, de mâine mă întorc în orașul cu obloane verzi. trebuie că s-au întâmplat multe în trei săptămâni. mama a făcut ieri o tavă de stele, inimi și floricele, de ți-e mai mare dragul de ele! diligența cu păpuși, aricioaica și mama coace pâine, ale lui Tudor Gheorghe. și-n rest...?