...
azi am zâmbit mult pe stradă. întâi datorită soarelui și pentru că am văzut bănuți-margarete pe lângă cărare. apoi datorită scrisorii aducătoare-de-bucurie pe care am primit-o de la un viitor minunat medic. datorită verdelui din oraș. pentru că mi-am dat seama că un om te vede chiar și de pe cealaltă parte a străzii, chiar dacă pare că nu te vede. pentru că am strâns mâna unui (ne)cunoscut. pentru că am mâncat înghețată la dozator prima oară anul ăsta. pentru că iar am zis că plec din toamnă (variantele tot vin și pleacă; se gândesc și răzgândesc, vin și pleacă...). pentru că am reușit să strivesc stelele-sărățele pentru copilul-iubitor-de-stele. datorită băncii unde am scrijelit un petic verde până mi-au înghețat degetele. datorită mesajului de „am primit poșete deosebite” scris cu cretă în fața unui magazin de pe strada Mitropoliei. pentru că atunci când am vrut să pozez obloanele verzi de pe strada Xenopol mi-am dat seama că uitasem bateria acasă. datorită pufuleților. datorită schimbului de replici dintre bătrânul care-și plimba câinii și tinerii absolvenți de management. datorită poeziei „Raze de seară” primită în dar de la Poezitoare. datorită aistuia domn. pentru că viața rămâne, mai presus de orice, frumoasă...