- tu până unde ai fi în stare să mergi pentru o simplă floare?
- până la ea...
- și... dacă într-o bună zi cineva o să le închidă și n-o să le mai poți culege?
- ...mie îmi plac florile libere.
...
ne-am ciocnit din nou. nu doar pe drum, ci și în gânduri. ne-am răspuns fără a fi știut întrebările scrijelite dinainte. vara trecută ai fost pirat, acum o să devii un soi de Columb... tare m-am bucurat să citesc despre Zmeu, doar știi cât iubesc poveștile. despre „bătături”, ori ne-bătături (?) e mai complicat de scris. în orice caz, nu acum, și nu aici.
21 se termină cu o zi petrecută ore bune printre oale, alături de bătrânul-casei. măcar și-a păstrat sinceritatea și a recunoscut că tot n-a înțeles ce înseamnă cuvântul perseverent...
revin la gândul sâmbetei trecute: mai bine casă plină, decât pereți muți. mai bine împreună, orice-ar fi! și cam atât. restul să rămână tăcere...