...
azi am împlinit doidoi ani. și pe cât de dublu e doi-ul, pe atât mi-a fost de zgândărit „gândacul dintre coaste”. nu e întotdeauna ușor să fie ziua ta de naștere... asta mi-a fost concluzia. pur și simplu pentru că aș fi vrut să fii și tu acolo. să mă îmbrățișezi și să-mi urezi să cresc mare... fizicește nu, dar eu tot te-am purtat în inimă. ești mereu acolo, fie că îți dai sau nu seama de acest lucru.
am început să învăț de ce contează să fii alături de cineva. de ce e important ca acel cineva să simtă, prin semne oricât de mici, că îl iubești. că îți pasă o fărâmă de el...
nu știu de ce, dar m-am întrebat adineauri dacă sunt fericită. datorită ție (și pentru că te port în inimă, oricât ai fi de departe), da. pentru că te știu acolo. DA, de chiar-chiar!
mulțumesc, copil drag!