...
... iată că am făcut o mică pauză de postări [cumva atipic pentru acest an, când parcă le-am desuit mai mult ca oricând]. nu ți-am mai scris despre peripețiile mele de call-center [deși poveștile despre abonamentul nemaiactivabil al irascibilei Veronique și conversația-însămânțătoare-de-răbdare cu doamna Sylvie ar fi meritat poate un pic de osteneală din partea mea]. nu știi nici că am reîntâlnit trei oameni dragi, reveniți la Sibiu din colțuri diferite și că am primit de la fiecare dintre ei dar-vindecător-de-dor, adică neprețuita lor prezență, nici că Moș Crăciun m-a copleșit cu BUCURIE în seara de Ajun atunci când am ajuns acasă [la un moment dat chiar mă întrebam de ce atât de multă pentru mine], nici că am petrecut un Crăciun tihnit și că a doua zi m-am aventurat singură cu coșarul spre uriașa clădire de sticlă [ seara am luat acasă dansul fulgilor mult-așteptați], nici că mama a făcut o nouă rețetă de prăjitură, nici că am căpătat ceai speșăl de peste tot, plus o nouă cană drăgălașă de adăugat colecției [dacă voi continua așa, chiar o să-mi deschid ceainărie scrisoricească ], nici că a nins la noi ca-n povești [tata zice că e grea zăpada asta ca pământul, și tind să-i dau dreptate, la cât de aplecate stau crengile pomilor], nici că azi m-am dat cu sacul pe deal cu Ștrămpănel și Steluța cea dragă, nici că sunt nespus de fericită pentru că mai e atât de puțin și îl voi revedea pe Dar, nici că...