Dragă România,
La mulți ani! Acum îți scriu din nou de la Sibiu, dar până mai adineauri am fost în orașul Unirii. Nu știu cum se face, dar n-am ajuns în niciun an la Alba Iulia... Azi-dimineață însă am îmbrăcat ia migălos brodată de la costumul popular al bunicii și-am pornit [cu toate chiciurile - piedici] alături de otesiștii dragi înspre locul aniversar.
Ce să-ți spun c-am simțit? N-aș ști să așez în cuvinte. Pot doar a-ți împărtăși că mi-am „purtat bucuria-n sân” și-am fluturat tricolorul [chit că mi-au înghețat degetele] ca un copil fericit...
Vezi tu, de multe ori îmi dau seama că știu și că fac prea puține pentru tine, „săracă țară bogată”. Nu prin vorbe o să se schimbe ceva, ci prin muncă, prin sârguință, dar mai ales avându-l ca centru pe Doamne Doamne. Dacă avem credință, primim întărire să îndeplinim totul cum se cade și să aducem bun folos din orice facem.
La mulți ani frumoși, dragă țară a lui Andrei!
cu bucurie, G.