...
tocmai mi-am terminat ceaiul negru [din cana neprețuită de la Moșu'] și am revenit în fața tastaturii [lui Bubu] pentru a-ți povesti pe scurt ce s-a întâmplat azi pe planeta F612. pe la ora amiezii mi-am amintit și am sunat-o din nou pe doamna Catherine s-o întreb de-a reușit să-i dea de cap instalării lui troasănsoasancsănc. vocea-i somnoroasă mi-a confirmat că nu. ăști doi domni [adică dumneaei și sotul] mi s-au părut nespus de amuzanți, ca doi copii mici care nu se descurcă singuri cu jucăriile nou primite. la un moment dat simțeam că nu mai am stare [după zeci bune de minute de concentrare cu ochii în ecran], dar apoi mi-am primit răsplata: când domnul s-a primenit pentru a pleca la serviciu, a luat telefonul și mi-a mulțumit cu un minunat ton franțuzesc pentru răbdare. apoi, doamna Catherine a fost încântată la final când i-am arătat în fugă ce minunății poate face în powerpoint. și, dacă veni vorba de răbdare, lecția acestei virtuți am primit-o azi de la domnul care voia o tabletă pro trei pentru un băiețel de unșpe ani. după ce ne-am chinuit cu transformare de conturi și erori de sistem [vreo cincizeci de minute] am constatat amândoi că, de fapt, n-avea cum plăti și ne muncisem fără a putea finaliza procedura... no, cu lumiurile cadou presimt că o să fie o întreagă babilonie și de acum înainte, dar om răspunde și-om vedea... [în rest, chiar începe să-mi placă scenariul aista de chiubicăl. nu am reușit singură, ci datorită sfaturilor înțelepte ale celor mai dragi două balanțe din viața mea]