miercuri, 3 decembrie 2014

fără oftat...


...
de multe ori mă întreb de ce ții atât de mult la mine. de un lucru sunt sigură: m-ai învățat ce înseamnă prietenia adevărată! ș-apoi, altfel cum aș fi redescoperit frumusețea steluțelor dacă nu mi-ai fi repetat de atâtea ori cum le găsești pretutindeni? 

darul de sâmbăta trecută a fost tipic de atipic: mă trezesc că primesc un ceva frumos împachetat cu hârtie colorată, și-mi pare că are formă de borcan. no, era de chiar-chiar un borcan! fostul borcan cu zacuscă, pe care l-ai luat cu tine până-n orașul lui Bucur. un borcan gol cu o hârtiuță pe care scria mulțumesc înlăuntrul lui.

pe cât am râs atunci, pe atât de mult te-aș îmbrățișa acum. fără dor și mai ales fără oftat. știi tu de ce...