Dragă Moșule,
Aceasta e o scrisoare de mulțumire, pe care ți-o scriu cu lacrimi în ochi. Spre deosebire de aseară, acum sunt lacrimi de mulțumire, lacrimi de IUBIRE... De unde să încep? De la a-ți spune că am căpătat o mare putere [de la toți cei dragi care au fost aproape de Sfântul Nicolae azi] fără a fi făcut nimic pentru a o merita?
Dragă Moș Nicolae, vezi tu, știam, bănuiam de când mi-am șters urdorile că ziua va fi una binecuvântată. Și chiar a fost, în ciuda îndărătniciei de care dau dovadă adeseori. Mi-ai trimis și azi îngeri păzitori, și iată-mă aproape de miezul nopții zâmbind fericită și cu fusta plină de făină. Nu-i mai judec nici pe poștași, nici pe curieri. Important e că în cele din urmă am ajuns să țin fragilul în brațe și-am prins și trenul spre casă. Adevăru-i că nu degeaba se spune că „nicăieri nu-i ca acasă”...
M-au așteptat patru plicuri cu gânduri celulozice, despre care urmează să-ți povestesc mai pe îndelete și cu altă ocazie. În ceea ce privește modul meu de a răsplăti și întoarce bucuria, te rog să mă ierți. Anul ăsta turtele dulci „în care-ți rupi dinții” vor ajunge cu câteva zile întârziere, dar știu că primitorii n-o să se supere. Doar tot din partea ta vor veni. [Cum-necum, am reușit să ard o tavă - atât de dor mi-a fost să-mi coc sufletul frământând zahăr „camarelizat” cu apă, făină și scorțișoară...]
Moșule drag, minunile pe care ni le dăruiești sunt, chipurile, „nanometrice” [în fapt, nemăsurabile în calcule fizicești]. Unele dintre ele anomalii care ne surpind, dar ne fac totodată să înțelegem că se apropie Crăciunul...Înainte să-mi iau la revedere până la anu', pot să te mai rog ceva? E important. Șoptește-le tuturor celor dragi, mângâindu-le somnul, că-i IUBESC.
Mulțumesc pentru răspuns!
Mulțumesc pentru răspuns!
cu drag,
Georgi