...
După titluri s-ar părea că tind să matematicizez postările cutiei, nu? Ei bine, e o primă impresie nu tocmai adevărată, și asta pentru că dincolo de cifre e mai multă inimă decât oricând. [Cu cât mai succintă descrierea, cu atât mai puternic ghesul...]
A treișpea vizită la oază a mai cizelat niște aspreli din mine, m-a mai îmblânzit un strop... Am văzut, cu patru mâini, mai multe stele căzătoare într-o singură noapte decât în toți cei douăjdoi de ani de până acum. [Atunci când trăiești fericirea în toate vinișoarele ființei tale, ce rost mai au alte dorințe?] „Bunicul” cel sfătuitor ne-a redresat pe cărare și ne-a privit blând la plecare. Orice mustrare e spre îndreptare; ș-apoi, dacă temeiul pe care l-am pus e bun, cum să nu ne simțim din ce în ce mai privilegiați?
Am căpătat cu astă ocazie și șansa de a mai cunoaște trei diamantini, fiecare cu povestea și darurile lui. Unul iubitor [în adevăratul sens al cuvântului] al limbii române, altul croitor de minunății din hârtie și al treilea inginer neîndrăgostit de teatru. Aș putea să-ți scriu un pic și despre pseudopovestea de dragoste a musafirului care s-a mutat nepoftit de câteva zile în inima Tinei și care ne-a adus zâmbete pe chip pe tot parcursul drumului... Și totuși, fiindcă el a fost sensibil și a respectat sentimentele cumpărătorului de medalion handmade, nu-i destăinuim taina...