...
nu ți-am spus că te iubesc, nici măcar azi. ai știut dintotdeauna că e așa, oricât de nătângă și neascultătoare am fost. nu ți-am spus că te iubesc, dar în timp ce făceam curățenie mi-am amintit și am vrut să citești rândurile pe care le-am trimis Familiei acum câteva săptămâni. ți-ai căutat ochelarii, ai întrebat dacă pentru tine am așezat literele acolo, apoi ai tăcut. îmbrățișarea călduroasă de la final a fost răspunsul înțelegerii de dincolo de cuvinte... abia după masa de seară mi-ai spus că ai mai vrea să fiu bebeluș, să mă îmbraci în acele salopete micuțe care se încheiau cu capse, să nu fi trecut anii ăștia atât de repede. eu n-am zis nimic. te-am ascultat surâzând și am tăcut. nu ți-am spus că te iubesc pentru că știu că simți ce e în sufletul meu. dincolo de litere, dincolo de cuvinte....