...
Pentru că mă îndrăgostesc atât de des de locuri, cuvinte, arome de ceai, cotoare de carte, fotografii, muzică, dar mai ales de oameni. Pentru că merg pe mijlocul străzii mâncând pufuleți optimiști exact ca un copil fără nicio grijă pe lume. Pentru că îmi crește inima de bucurie de fiecare dată când trimit sau primesc scrisori. Pentru că cerșesc îmbrățișări și dau în schimb altele „de urs”. Pentru că iubesc lucrurile simple. Pentru că, dincolo de toate, sunt multe momente în zi când privesc cerul și sunt recunoscătoare că trăiesc. Pentru că am inimă care, slavă Domnului!, încă bate. Pentru că simt. Pentru că am prieteni. Pentru că le zâmbesc necunoscuților. Pentru că BUCURIE. Pentru toate astea și toate câte le-am uitat, îți dau dreptate: sunt un „robot”!