...
Nu știu cum se face, dar uneori chiar nu-mi dau seama de importanța gândurilor bune, oricât de mici ar fi ele. De aceea, sunt momente când ezit, spunându-mi că poate oamenii dragi s-au mai și săturat de ale mele bobârnace inopinate. Astăzi însă a fost una din acele zile când I-am tot mulțumit lui Doamne Doamne pentru prietenii minunați pe care mi-i dăruiește. Și asta pentru că, neștiind unii de alții, copiii-dăruitori-de-bine mi-au trimis pe rând sâmburi de lumină în avalanșa asta deloc primăvăratică... Examenele vor trece toate, ca în anii de până acum. Ele trec, oamenii rămân. Nu toți, dar cei cărora le păstrezi un sertăraș în inimă nu au cum să dispară...