duminică, 9 martie 2014

tac. fără tic. (doar cu ceai)


...
mai nou, când merg acasă (mă prefac că) opresc timpul în loc scoțând bateriile ceasurilor (la propriu, căci dacă e liniște în cameră până și ticăitul lor mă de-concentrează). idee bună ai zice, doar că hoțomanul trece și așa, iar de învățat/citit eu tot nu învăț/citesc. cum vine asta, pui de urs? și de unde frisoanele, acum că ai nu doar șoșete, ci și pijamale plușate? încă un ceai? 23:22. e cam târziu, nu crezi? și așa ai băut destule azi...știu că ți-e dor, dar trebuie să nu mai hibernezi. hai, te rog...