„De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.”
(Ana Blandiana)
...
nu e ușor, dar are să fie bine! dincolo de toate răcelile de primăvară, ori mâinile reci, ori răcelile din inimă, are să fie bine! știi și tu că așa e, chiar dacă momentan ți-e destul de greu să vezi luminița din capătul tunelului. să îți păstrezi nădejdea, o să se aranjeze toate încetul cu încetul... de chiar-chiar!