luni, 17 martie 2014

„ceștice”


...
cea mai mare taină și cea mai mare minune e BUCURIA pe care o primim zi de zi prin oamenii care ne sunt alături. nu au fost puține dățile când am scris despre fericirea de a avea prieteni minunați, prieteni luminoși, prieteni-dăruitori-de-voință, prieteni prin care te împărtășești de lucrurile simple și sincere care-i sunt plăcute lui Doamne Doamne, căci datorită lor viața noastră are sens. lumina noastră e, în fapt, lumina lor. fiecare om are sădit un el un sâmbure de bine, iar dacă reușești să-i amintești de existența lui, extraordinar lucru! oriunde ești, ești cu un rost. așa a zis cineva înțelept. și-i dau dreptate, căci nimic nu e „întâmplător”.  datorită vouă mi-am reamintit că sunt vie și că nădejdea e ceva dincolo de ceea ce pot exprima cuvintele... „a trăi pentru celălalt”, iată pretextul care ne-a reunit în astă seară în a asculta rostire cu rost.